Si a ta, nu? Cum sa nu iubesti natura…? Cum sa nu iubesti animalele… sa nu-ti fie dor de amintirile din copilarie si de casa bunicilor?
Va invit in satul Plavatu, comuna Manzalesti, sa descoperiti o mica parte din frumusetea copilariei mele… Dar mai bine spus, locul unde inca ma reculeg si imi cuceresc sufletul de fiecare data atunci cand am timp de o mica escapada in judetul Buzau.
Tara mea!
Caii nostri, Corso si Argento
Mama a fost cea care si-a dorit cel mai mult caii
Argento, semigreu romanesc
Velnita bunicului, locul unde facea tuica
Au trecut zeci de ani si multi peste o suta peste aceste gospodarii. In proportie de 80% nu mai functioneaza nimic asa cum erau gandite si lasate de catre strabunici si bunici, dar parintii mei nu au renuntat la ele si le-au pastrat asa cum sunt. Ma bucur foarte mult ca tot ce au facut spre a consolida si salva, au facut cu acelas spirit autentic si au adunat toate valorile timpului in gospodaria noastra.
Curtea din fata casei este un adevarat paradis pe timpul verii
Nu stiu cum arata tara voastra dar, cu siguranta, cei care au avut si inca mai au bunici la tara poarta cu ei toate nazdravaniile si mirezmele copilariei.
Vacantele de vara ni le petreceam aici, departe de parinti, de asfalt si de gumele Turbo. Ne purta mamaie pe toate coclaurile si ne invata tot felul de lucruri interesante.
Ne invata cum sa le dam animalelor de mancare… Pentru rate, amestecam cu malai tocatura din urzici, intr-un gavan de lemn, pentru gaini si curci, curatam stiuletii de porumb si tot asa. Ne ajuta sa ne spalam hainutele in ligheanul de tabla si sa le frecam bine cu sapun de casa. Ne simteam foarte responsabili atunci cand venea uliul si trebuia sa il speriem intr-un anumit fel. Aveam impresia ca oricand ne poate fura cate o gaina din fata ochilor. Iar in bucataria de vara, ne invata cum sa taiem cu grija prajitura turnata de visine… Hmmm… Inca am toate aceste mirosuri impregnate in nari.
Tataie ne arata cum se tund oile, ne invata sa dam cu coasa si sa intoarcem apoi fanul. Ne invata cum se taie lemnele mai groase pentru foc si cum se face tuica. Era panica atunci cand ne punea sa reglam televizorul de la cele 3 butoane/rotite… Mergea foarte greu fiind televizor vechi, cu lampa. Abia prindea TVR-ul, unde ne uitam ziua la Telenciclopedie, iar seara la spectacole de muzica populara. Daca ceva nu mergea cum trebuie, avea replica lui… ” ‘tu-i seninu!” 🙂
Sunt amintirile pe care nu le voi uita niciodata si le voi impartasi la randul meu copiilor si nepotilor mei.
De cativa ani, ne-am achizitionat si cateva animalute: cai, ponei, magari, pasari, caini, vaca si oi.
Carabus
Tores (Jagdterrier) si prietenul lui, Micky (Shih Tzu)
Donkey, magarul nostru albinos cu ochii albastrii (specie extrem de rara)
Fetele noastre, Jolie si Lola
Sunt innebunite dupa cuburile de zahar…
Lola
Iar acum, sa trecem la escapada!
Sebi si Cristi
Sebastian
Fratele meu Sebastian care, in timpul adolescentei, era mereu prezent pe podiumurile competitiilor de motocross.
Inapoi la drum!
Bisoca
Salamandra
Este o deprindere a familiei… De fapt, este o continua nevoie de a experimenta si simti adrenalina, aventura si natura.
Eu pentru moment am ramas la 4 roti: ATV sau masina de off roade, dar mi-as dori sa avansez si eu in grad 🙂
Cascada
In tara mea frumoasa
Manastirea Gavanu, anul sfintirii -1707
Pictura veche, de peste o suta de ani
Cabana noastra din busteni, pe care am ridicat-o in Fundul Gavanului
In curtea cabanei
Sebastian, m-a ajutat sa scot ATV-ul din noroaie
Mie nu mi-a iesit… 🙂
Aproape de stana, la Furu
Acesta este farmecul…
Ne-am oprit sa mancam si sa ne odihnim un pic…
Ospat!
Inapoi spre casa…
Am schimbat responsabilitatile…
Get that off-road machine!
In vale se vede satul nostru, Plavatu
Tara mea!
Mi-ar fi placut sa opreasca cineva timpul in loc, iar tara bunicilor sa ramana asa cum inca generatia mea o cunoaste.
Acum ma uit pe geam si vad termopane la casa din chirpici a vecinilor… Si a noastra are chirpici… Nea Gheorghe ii raspunde lui tata de pe smartphone, eu am venit cu Hummer-ul pana in curte si peste 40 de ani, cu siguranta nu voi avea pentru nepotii mei batic pe cap, ilic crosetat de mine si gumari in picioare…
Sper sa nu epatez, dar observam cu totii cum ne indepartam…
Eu ma consum mult cand vine vorba de familie, de traditie, educatie si de valorile naturii.
Asta-i tara mea, Romania!
Va imbratisez!
